Ceaiul nebunilor

Sub un copac, în faţa casei, era pusă o masă, la care Iepurele de Martie şi Pălărierul luau ceaiul. Între ei şedea un Bursucel, care dormea buştean; ceilalţi doi îl foloseau drept pernă, proptindu-şi coatele pe el şi vorbind pe deasupra capului său.

“Foarte neplăcut pentru Bursucel — gândi Alice — dar cum tot doarme, bănuiesc că nu-l supără.”

Masa era mare, dar toţi trei şedeau înghesuiţi într-un colţ.

— Nu e loc! Nu e loc! strigară, când o văzură venind.

— E loc destul! spuse Alice indignată, şi se aşeză într-un fotoliu mare, la un capăt al mesei.

…„Vreau o ceaşcă curată” întrerupse Pălărierul „Haideţi să ne mutăm cu un loc”. Şi se mută în timp ce vorbea iar Bursucul îl urmă.

Haideti la un ceai in Tara Minunilor!